Barbatii care urasc femeile- Millenium (I)

Este cartea care mi-a captat in intregime atentia in ultimele 2 saptamani. Am reusit sa parcurg cu mare placere cele aproape 700 de pagini aparute in traducere direct din  limba suedeza la Editura Trei in 2008. Titlul, unul foarte nimerit de altfel pune in centrul actiunii tema discriminarii/agresiunii/mutilarii/uciderii femeilor in Suedia incepand din anii ‘50 si continuand aproape de anii 2000. Desi ma feresc de best-seller-e, aceasta carte nu e din categoria browniano-coelhica.

Stieg Larsson, disparut prematur in 2004 in urma unei crize cardiace realizeaza un roman politist foarte complex, despre care Pascal Brucker spunea ca e unul dintre putinele romane politiste care l-au facut sa se trezeasca in miez de noapte pentru a continua lectura.

Nu ma voi apuca sa va povestesc acum cartea pentru ca ar strica toata placerea unei posibile lecturi din partea unui viitor cititor. Va voi spune doar ca am fost surprins sa aflu aspecte privind  viata tumultoasa din Suedia, despre implicarea unor cetateni suedezi in nazismul nemtesc, despre crimele monstruoase descrise de autor si aspectele ar putea continua.

De remarcat ar fi datele statistice prezentate de autor la inceputul fiecarui capitol, spunandu-ne ca ce vom citi este perfect decupat din realitatea suedeza din trecutul apropiat si din prezent.

“46% din femeile din Suedia au fost victime ale violentei barbatilor”

“13% din femeile din Suedia au fost victime ale unor violente sexuale grave in afara unei relatii sexuale”

Personajele principale ale acestui roman sunt Mikael Blomkvist, un jurnalist de investigatie si Lisbeth Salander, un excelent free-lancer, hacker, researcher, dar si o fata cu grave probleme de comportament si anorexie.

Romanul este scris sub forma unui jurnal de bord as spune eu, mergandu-se pe datarea exacta a evenimentelor. De asemenea, in cadrul aceluasi capitol se merge in paralel cu evenimentele din viata lui Mikael si cele din viata lui Lisbeth, pana cei doi intra in jocul misterului imrepuna.

Cu ce raman dupa primul volum? Descoperirea unei crime care nu a existat, dupa mai bine de 40 ani, descoperirea unor crime oripilante (crimele sunt punctul forte al romanului, stiu ca suna ca dracu’ dar asta e adevarul), contextul social suedez, care nu e nici pe departe atat de roz pe cat mi-l imaginam, dar si preferintele autorului pentru anumite marci/branduri pe care nu ezita sa le insereze in text. Citind recenzii ale cartii dupa terminarea volumului, am dat peste o chestiune amuzanta care pentru mine personal a trecut neobservata.

Citez: Si o faza care m-a ofticat: Michael si Lisbeth au notebook-uri Apple (probabil pe principiul ca a fi elitisti ca aia de la Apple e mai putin rau decat a fi corporatisti monopolisti ca aia de la Microsoft), in timp ce bad guy-ul are Dell (bai, d-ala am si eu, ca MacBook-ul nu-ti ruleaza nici Spider Solitaire, ce sa mai zic de Gothic 3).

Anul acesta imi propun sa citesc si celelalte doua volume. Initial ar fi trebuit sa fie 10, din pacate autorul s-a stins. Ce m-a impresionat la Stieg Larsson? Are scrisul in sange, dar si un incredibil simt al plasarii indiciilor fara a ne da de banuit cine e lupul cel rau. De asemenea, cursivitatea poate fi considerat un mare atu al suedezului. Imi place si finalul, unul foartte vag care nu lasa de banuit continuarea volumului al doilea. Aici se face diferenta intre un scriitor si scriitorul.

Mai jos aveti cateva legaturi catre cronici facute ca la carte. Lectura placuta!

barbati-care-urasc-femeile

barbati-care-urasc-femeile

Barbatii_care_urasc_femeile-a6801.html