Regatul Visurilor

Munca ma fascineaza: sunt in stare sa stau ceasuri intregi si sa ma uit la cei ce robotesc. Mi-e draga munca si gandul de-a scapa de ea imi frange inima.

Oricat lucru mi s-ar da, niciodata nu mi se pare prea multa. Colectionarea de lucrari aproape ca a devenit o pasiune pentru mine -biroul e atat de incarcat, incat n-a mai ramas un locsor gol. inca putin si voi fi nevoit sa-mi construiesc o aripa noua la cladire.

Am si o atitudine grijulie fata de munca. Pe unele dintre lufrarile pe care le tin acolo de ani de zile, n-o sa intalniti o urma de deget. Ma mandresc cu aceste lucrari, iar din cand in cand le sterg de praf. Nu cred sa-si mai pastreze cineva lucrarile mai bine ca mine!

Dar, desi imi place munca la nebunie, inteleg sa fiu drept.

Nu cer sa mi se dea decat partea ce-mi revine. Din pacate, mi se da fara ca eu sa cer, cel putin asa mi se pare si asta ma supara.

I-am impartasit lui Harris aceste porniri, iar el mi-a raspuns ca ale lui sunt si mai rele. Harris ar fi avut pofta sa-l rapuna nu numai pe cel care avusese ideea cu pancartele, ci si intreaga lui familie, rudele si prietenii, apoi sa-i arda casa din temelii.
-Asta ar fi cam exagerat, am zis eu.
-Exagerat?! facu Harris. Catusi de putin! Este exact ceea ce merita. Iar dupa asta, le-as canta pe ruine niste cuplete vesele.
Am fost cuprins de mahnire cand l-am auzit pe Harris dand glas unor intentii atat de sangeroase. Niciodata nu e bine sa ingaduim instinctelor noastre de dreptate sa degenereze in simpla razbunare. Mi-a trebuit mult timp pana sa-l aduc pe Harris la sentimente mai crestinesti, dar in cele din urma am reusit. Mi-a fagaduit ca, in orice caz, va cruta rudele si prietenii si nu va canta cuplete vesele pe ruine.
Nu l-ati auzit niciodata pe Harris cantand cuplete vesele, altminteri ati intelege serviciul pe care l-am adus umanitatii. Harris are o idee fixa si anume ca se pricepe sa cante cuplete vesele; prietenii lui Harris insa, cei care l-au auzit cantand , au si ei o idee fixa si anume ca nu se pricepe, ca nu se va pricepe niciodata si ca nu ar trebui lasat sa incerce.

“De data aceasta, el foloseste o bucata de sfoara, dar in momentul critic, cand caraghiosul batran se apleaca peste scaun, facand un unghi de patruzeci si cinci de grade, si incearca sa ajunga la punctul situat cu trei inchi mai departe de ceea ce poate el atinge prin sfortari supraomenesti, sfoara ii scapa din mana si unchiul Podger aluneca pe pian, producand un efect muzical cu adevarat remarcabil, datorita iutelii naprasnice cu care capul si trupul sau izbesc toate clapele deodata”

“Am coborat pe alte scari si am vazut alt “Fuck you” pe perete. Am incercat sa-l sterg cu mana, dar asta era scrijelit sau ceva. refuza sa se duca. Oricum, e o cauza pierduta. Si daca ai un milion de ani la dispozitie, n-ai putea sa stergi nici jumate din toate mazgalelile cu “Fuck you” din lume. E imposibil.”