Regatul Visurilor

Miercuri am vazut un film foarte bun. Pentru a gasi un film foarte bun la cinematograf trebuie sa dai foarte mult scroll pe paginile cu program de cinema. Neaparat acesta nu este produs de americani, nici regizorul, nici actori si nici macar efectele speciale nu sunt “made in SUA”.  Ca o paranteza, un film foarte bun nu trebuie neaparat sa aiba efecte speciale, pentru ca acestea sunt menite sa iti atraga atentia de la lipsa unui fir narativ coerent si captivant.

Filmul despre care vreau sa vorbesc astazi se numeste “The world is big” -traducere in engleza- si are ca subiect viata unui tanar bulgar care supravietuieste unui accident de masina in Germania, in care isi pierde parintii, dar si amintirile. Personajul alaturi de care reface puzzle-ul vietii sale este bunicul sau, Yordan, un impatimit al jocului de table, dar si un fost dezident al regimului comunist de la Sofia. Frumusetea filmului consta in punerea in paralel a reconstruirii amintirilor tanarului Alexander cu trecutul familiei sale, incepand de la nasterea sa si trecand prin copilarie, viata in regimul comunist cu piedicile sale si fuga in Occident a tinerei familii.

De ce este frumos acest film? Metafora jocului de table este cea in jurul careia graviteaza tot universul celor doi protagonisti, bunicul si nepotul. De asemenea, calatoria initiatica pe bicicleta cu doua locuri este iarasi un lait-motiv, devenind motorul revenirii amintirilor.

Imaginea sistemului comunist bulgar se aseamana cu cea a sistemului romanesc prin practici, dar si prin remodelarea fostilor activisti de partid in figurine neo-comuniste, tocmai bune pentru un regim democratic subred. De asemenea, regasirea dupa multi ani a lagarului in care locuise impreuna cu parintii este iarasi o imagine foarte puternica.

O secventa simpatica apare spre sfarsitul filmului, cand “regele zarurilor” se decide intre bunic si nepot printr-un balotaj, dupa ce niciunul dintre ei nu reusise doua victorii consecutive. Bunicul da 6-6, iar nepotul…nepotul 6-7, 6 primul zar, 6 al doilea si 1 dintr-o bucata desprinsa din al doilea. Acest film l-am vazut la cinematograful Insititului Francez din Bucuresti, alaturi de maxim alti 10 spectatori. O nota de 10, mergeti sa-l vedeti!

Se pot face si filme proaste in Romania, nu e nici interzis, nici imposibil. Mai ales cand alegi sa vezi un film cu o miza favorabila, in speta interpretarea lui Dragos Bucur, dezamagirea va fi mai mare in cazul unui/unei scenariu/povesti neinspirat(a).
De ce nu mi-a placut acest film? Poate pentru ca povestea lui este prea banala, nu are nici macar o rezolvare a conflictului iesita din comun. Nici macar dialogurile nu m-au impresionat. Totul se pare a se misca mult prea incet, iar unele episoade sunt dilatate dincolo de limita suportabilitatii. Personajele nu sunt deloc bine conturate, in timp ce trecerea de la scena din pat cu o prostituata la caldura familiei se face mult prea brusc.
Din punctul meu de vedere, acest film nu poate obtine o nota de trecere.

Mie chiar imi plac filmele romanesti post-decembriste, si nu spun asta dintr-un patriotism de fatada, ci datorita uneipareri formate in ultimii 6-7 ani. Filme precum “Filantropica”, “California Dreamin’” sau “Restul e tacere” reprezinta o dovada vie a faptului ca cinematografia romaneasca este la un nivel inalt. Premiile de la Cannes sau Berlin sunt o recunoastere a acestui merit.

Fiind vorba de filme reliste in general, gradul de acuratete al acestora este invers proportional cu nivelul de trai. Sa, altfel spus, intr-o tara macinata de probleme sociale, politice & economice precum Romania este mai usor sa realizezi un film realist credibil decat in Statele Unite spre exemplu

“Websitestory”, in regia lui Dan Chisu este o poveste despre impactul negativ al internetului asupra adolescentilor. Presarat cu crime, filme porno postate pe internet, limbaj trivial si viata de noapte, acest film este o fotografie fidela a realitatii romanesti contemporane. Specific romanesc regasim in dialoguri, in injuraturile spuse cum pofta si din suflet, dar si in “peisajele bucurestene”.

Fata de alte filme romanesti recente, in “Websitestory” tonul este unul mult mai grav, iar umorul este doar schitat pe alocuri. Ideea de a razbuna o crima prin alta crima nu e o tema noua in cinematografie, si totusi modul in care Dan Chisu alege prezentarea acestei teme, tine spectatorul concentrat la film. Un fil de nota 8.5, in opinia lui Dreampoet, care nu e nici pe departe cinefil. Dovada, nu mai vazusem un film de vreo 3 luni.

Dupa multa vreme, aseara am urmarit un film la dvd player. Era unul dintre acele filme, pe care le-am cumparat la reduceri dintr-un mare magazin.

Regizorul, Alan Parker, cunoscut mai ales pentru filmul “The Wall” a reusit folosindu-se de umor si satira sa puna un mod de viata aparent sanatos, in situatii ridicole. Tema filmului este alimentatia organica, care presupune renuntarea definitiva la carne, dar si folosirea clismei ca metoda terapeutica frescventa.

Doctorul Kellog, inventator al fulgilor de porumb si al untului de arahide duce aceste metode in ridicol, uneori soldandu-se chiar cu pierderi de vieti omenesti prin electrocutare. Metodele doctorului, pe alocuri venite de undeva din Antichitate, sau din Evul Mediu primesc doua palme decisive in acest film: incendierea sanatoriului de catre unul dintre cei 40 de copii adoptati ai doctorului, dar si moartea acestuia in incercarea de a dovedi ca trupul sau este mai tanar decat varsta sa din buletin printr-un salt in apa.

Distributia acestui film cuprinde nume sonore precum: Bridget Fonda, Anthony Hopkins, Matthew Broderick.

O comedie gri,  care merita vizionata.

Nota lui Dreampoet: 10