Miercuri am vazut un film foarte bun. Pentru a gasi un film foarte bun la cinematograf trebuie sa dai foarte mult scroll pe paginile cu program de cinema. Neaparat acesta nu este produs de americani, nici regizorul, nici actori si nici macar efectele speciale nu sunt “made in SUA”.  Ca o paranteza, un film foarte bun nu trebuie neaparat sa aiba efecte speciale, pentru ca acestea sunt menite sa iti atraga atentia de la lipsa unui fir narativ coerent si captivant.

Filmul despre care vreau sa vorbesc astazi se numeste “The world is big” -traducere in engleza- si are ca subiect viata unui tanar bulgar care supravietuieste unui accident de masina in Germania, in care isi pierde parintii, dar si amintirile. Personajul alaturi de care reface puzzle-ul vietii sale este bunicul sau, Yordan, un impatimit al jocului de table, dar si un fost dezident al regimului comunist de la Sofia. Frumusetea filmului consta in punerea in paralel a reconstruirii amintirilor tanarului Alexander cu trecutul familiei sale, incepand de la nasterea sa si trecand prin copilarie, viata in regimul comunist cu piedicile sale si fuga in Occident a tinerei familii.

De ce este frumos acest film? Metafora jocului de table este cea in jurul careia graviteaza tot universul celor doi protagonisti, bunicul si nepotul. De asemenea, calatoria initiatica pe bicicleta cu doua locuri este iarasi un lait-motiv, devenind motorul revenirii amintirilor.

Imaginea sistemului comunist bulgar se aseamana cu cea a sistemului romanesc prin practici, dar si prin remodelarea fostilor activisti de partid in figurine neo-comuniste, tocmai bune pentru un regim democratic subred. De asemenea, regasirea dupa multi ani a lagarului in care locuise impreuna cu parintii este iarasi o imagine foarte puternica.

O secventa simpatica apare spre sfarsitul filmului, cand “regele zarurilor” se decide intre bunic si nepot printr-un balotaj, dupa ce niciunul dintre ei nu reusise doua victorii consecutive. Bunicul da 6-6, iar nepotul…nepotul 6-7, 6 primul zar, 6 al doilea si 1 dintr-o bucata desprinsa din al doilea. Acest film l-am vazut la cinematograful Insititului Francez din Bucuresti, alaturi de maxim alti 10 spectatori. O nota de 10, mergeti sa-l vedeti!

Mie chiar imi plac filmele romanesti post-decembriste, si nu spun asta dintr-un patriotism de fatada, ci datorita uneipareri formate in ultimii 6-7 ani. Filme precum “Filantropica”, “California Dreamin’” sau “Restul e tacere” reprezinta o dovada vie a faptului ca cinematografia romaneasca este la un nivel inalt. Premiile de la Cannes sau Berlin sunt o recunoastere a acestui merit.

Fiind vorba de filme reliste in general, gradul de acuratete al acestora este invers proportional cu nivelul de trai. Sa, altfel spus, intr-o tara macinata de probleme sociale, politice & economice precum Romania este mai usor sa realizezi un film realist credibil decat in Statele Unite spre exemplu

“Websitestory”, in regia lui Dan Chisu este o poveste despre impactul negativ al internetului asupra adolescentilor. Presarat cu crime, filme porno postate pe internet, limbaj trivial si viata de noapte, acest film este o fotografie fidela a realitatii romanesti contemporane. Specific romanesc regasim in dialoguri, in injuraturile spuse cum pofta si din suflet, dar si in “peisajele bucurestene”.

Fata de alte filme romanesti recente, in “Websitestory” tonul este unul mult mai grav, iar umorul este doar schitat pe alocuri. Ideea de a razbuna o crima prin alta crima nu e o tema noua in cinematografie, si totusi modul in care Dan Chisu alege prezentarea acestei teme, tine spectatorul concentrat la film. Un fil de nota 8.5, in opinia lui Dreampoet, care nu e nici pe departe cinefil. Dovada, nu mai vazusem un film de vreo 3 luni.

Regizorul, Alan Parker, cunoscut mai ales pentru filmul “The Wall” a reusit folosindu-se de umor si satira sa puna un mod de viata aparent sanatos, in situatii ridicole. Tema filmului este alimentatia organica, care presupune renuntarea definitiva la carne, dar si folosirea clismei ca metoda terapeutica frescventa.

Doctorul Kellog, inventator al fulgilor de porumb si al untului de arahide duce aceste metode in ridicol, uneori soldandu-se chiar cu pierderi de vieti omenesti prin electrocutare. Metodele doctorului, pe alocuri venite de undeva din Antichitate, sau din Evul Mediu primesc doua palme decisive in acest film: incendierea sanatoriului de catre unul dintre cei 40 de copii adoptati ai doctorului, dar si moartea acestuia in incercarea de a dovedi ca trupul sau este mai tanar decat varsta sa din buletin printr-un salt in apa.

Distributia acestui film cuprinde nume sonore precum: Bridget Fonda, Anthony Hopkins, Matthew Broderick.

O comedie gri,  care merita vizionata.

Nota lui Dreampoet: 10

Am vazut acest film acum 5-6 ani si am ramas cu impresia ca metafora lui se referea strict la comunism, ca acel zid creat de Alan Parker si Roger Waters ar fi o replica la adresa Zidului Berlinului.

Lucrurile nu stau chiar asa. La o a doua vizionare, de data aceasta foarte concentrat, desi oboseala ma ajunsese (ora 00:00) am gasit noi sensuri. Exista mai multe teme care urmaresc personajul principal in cele 135 minute de film. Sumarizate, acestea ar fi: lipsa unei afectiuni din partea tatalui pentru tanarul Pink (tatal murise in al Doilea razboi mondial), tratamentul agresiv aplicat de profesor pentru tanarul artist, insingurarea cauzata de celebritate (muzicianul rock creaza un zid intre el si umanitate), efectul de turma pe care Pink il imprima spectatorilor (tema nazismului si a dispretului fata de comunitatea evreiasca si fata de negrii) si momentul jedecatii faptelor sale, simbolizat prin caderea zidului.

Cele 15 minute de animatie, extrem de avansate pentru anul 1982 fac si mai greu de inteles acest film. De asemenea, personajul Pink nu trebuie tratat individual, ci mai degraba pliat pe oricare dintre indivizi ajunsi in fata momentelor de cumpana in care cedeaza.  Acord acestui film nota 10+, fiind pe departe cel mai bun film musical din categoria rock.

PS: Am dat p[este un site, pe care inca nu am apucat sa il studiez in amanunt, dar o voi face in care filmul este despicat in 4. Acesta este:  www.thewallanalysis.com

Nu stiam de ce mi-a placut acest film. www.imdb.com m-a lamurit. Raspunsul este “Sin City”. Acesta este un film din 2005, care mi-a palcut foarte mult. Culorile pale ale filmului, si partile de alb-negru mascau violenta excesiva folosita de Tarantino. Cu toata violenta, regizorul a reusit sa dea filmului un final fericit.

Acest comentariu la filmul “Inglorious Bastards” nu se vrea a fi un comentariu profesionist. Ma simt nevoit sa mentionez pentru ca scriu foarte rar despre carti sau filme si poate unii ma vor acuza ca imi dau cu parerea peste tot.

Filmul de fata trebuie interpretat ca o varianta proprie a regizorului fata de regimul nazist. Practic, Tarantino a ales sa “il ucida” pe Hitler intr-o aglomeratie dintr-un cinematograf. Nu vreau sa va povestesc filmul, pentru ca si eu urasc asta. Totusi ideea unui contra-holocaust, desi nu foarte originala este interesanta prin prisma emotiei transmise. Desi filmul este teribil de violent, cinic si incearca sa transmita ura transmite si un umor gri spre negru.

Accentul lui Brad Pitt de Tenesee, scurtele prezentari ale personajelor in maniera bombastica americana, rasul fortat al nazistilor si scenele de umor negru premergatoare scalparii sau insemnarii nazistilor mi-au starnit amuzamentul, atat mie cat si celorlalti spectatori.

Cam atat despre acest film. Mergeti si vedeti-l caci merita! Nici nu veti simti cand vor trece 153 minute.

I always considered Tom Hanks a great actor. In the past days I was talking with my mate Cosmin about movies. He used to see more movies than I did. So the subject was Tom Hanks’ movies. I presented in a short way my personal favourite “Green Mile”. Cosmin recommended me another movie called “The terminal”.

So, after the 48 hours post (48-de-ore), early in the morning (on saturday) I saw the movie. It Is a about a guy from a country called Kracozia who came to New York to fulfill his father’s last wish: to put into a box the last signature of a jazz musician from a New York band. The father was a huge fan of the band and he gained the signature of all band members except one. So, Victor has to accomplish it. But he had to be very patient and waits for some months to clarify his situation. After a coup d’etat in Kracozia, Victor has to stay in the airport untill his country is free a again. Victor became a hero in the airport for different facts and he learned how to handle a situation which for a normal person can be hard. He fall in love with Amelia (Catherine Zeta Jones) and he was very  dissapointed in the end. But, as an optimistic person he follows his way and as a patient person he performs his father’s last wish.

The ethics for this movie is that a precious moment has to be lived even if comes after a long waiting period. For example if love comes to you at the age of 40 u have to be positive and live with it.

Cred ca am vazut din 7 filme din anii 40 in ultimele 2-3 luni…cam toate au un element comun: Mister H. Bogart, considerat pe drept cel mai mare actor al secolului 20. Pai in doar 26 de  ani de cariera a reusit sa joace in 76 de filme. Ultimul pe care l-am vizionat, se numeste :The Treasure of Sierra Madre” (1948), in care actorul are un rol negativ, un rol care exprima modul in care banii (aurul in acest caz) pot schimba un om…desi afirma la inceputul filmului ca s-ar multumi cu o anumita suma, dupa ce munceste timp de 10 luni alaturi de cei doi camarazi la cautarea aurului, Dobbs (H.B.) devine paranoic, gandindu-se ca tovarasii sai vor sa ii fure partea cuvenita. Asftel, se decide sa il ucida, insa nu reuseste, acesta fiind gasit de bastinasii ce il ajuta sa se trateze. Goana dupa aur cuprinde episoade periculoase, dar si de un umor deosebit, realizat de catre “banditi”, care au mod total dezorganizat de atac, dar si o lipsa acuta de inteligenta . Ironia filmului este aceea c, desi pun mana pe comoara de aproape 100000 $ (aur brut) acestia il imprastie prin desert, crezand ca sacii respectivi sunt doar pentru a acoperi pieile de animale cotate la o anumita valoare de piata…din cei trei camarazi doi traiesc dezamagirea pierderii averii cu zambetul pe buze, iar Bogart este ucis de banditi pentru cativa magari. Filmul merita nota 9,5! Pe departe cel mai bun din acel box-set din ce am apucat sa vad. Pentru mai multe informatii mai vizitati:

tt0040897

nm0000007

De multa vreme tanjeam dupa un film non-american. asa ca am profitat de invitatia primita de la zbb-2009.ro si am mers cu Iuliana  (o sa ziceti, wow Andrei iese cu o fosta prietena fara ganduri ascunse) la cinematograful Europa vis-a-vis de Teatrul Bulandra. Doamnele de la intrare nu prea stiau ele ce e ala blog , insa am intrat la film. cam putina lume, am numarat maxim 10 persoane in sala, dintre care maxim 5 pareau a fi bloggeri. sala parea din alt secol, probabil 19, doar ecranul si sonorizarea tradand faptul ca ne aflam in anul 2009. Filmul…bun drama psihologica, pe alocuri horror. Actrita principala, Belen Rueda redeschide orfelinatul in care a crescut, in special pentru copilul sau bolnav de SIDA, care insa isi face prieteni imaginari care duc povestea din real in fictiune. Acesta dispare intr-un mod dubios, creand in Laura, mama lui adoptiva un razboi interior din care sfarseste tragic, in aparenta fericita inconjurata, in propria-i imaginatie de copii, inclusiv de Simon fiul ei. Filmul se incheie cand sotul Laurei, pune flori la placa funerara a Laurei si a copiilor ucisi. Filmului ii acord nota 8,5…Merita vazut. si blogeri veniti bre la film !