Regatul Visurilor

Cum am promis, voi posta si recitalul poetic de la Pariu pe Prietenie. Putine emotii, dar totusi puteti vedea.

Multumesc Stefan Ciobanu, Mariana Modolea si George C. Dumitru!

Exista doua momente ale zilei: momentul intitulat munca, ce caracterizeaza prin munca si momentul numit imaginatie ce se defineste prin poezie. In ultima vreme, poezia este contemporana ssi m-a cucerit intru totul.
Azi am devorat o carticica de poezii a Norei Iuga, intitulata “Capricii periculoare”.

Fiecare poem, foarte scurt de altfel este un flash, o imagine a unei simple trairi. Cuvinte simple, cuvinte care insa macar pentru o secunda te pun sa reflectezi asupra imaginii create. E greu de povestit o asemenea carte, pentru ca fiecare poem e in sine o poveste.
Voi exemplifica prin cateva poeme. Deoarece unii cititori au crezut ca ultimele poeme imi apartin, ma simt obligat sa pun si o poza a autoarei pentru a evita confuzia . Lectura actuala, extrem de sustinuta este doar inceputul furtunii creatoare ce se va naste curand. Sper!

a iesit soarele

nu vreau sa ascult cantecul lebedei

niciodata in ochii unui barbat

n-am sa mai castig competitia

cu poezia mea ce tanara ce melancolica

in hamacul galben si departe

se vede o doamna

ieri am terminat liceul

alaltaieri am absolvit facultatea

acum o suta de ani m-am pensionat

de aceea imi aduc aminte atat de clar

de batrana cu sacosa

si fata pistruiata  si nebuna

se sterge ca un nume

pe geamul aburit al tramvaiului

parca as fi pamantul

la fel ma apropii

si ma departez de soare

la fel ma aprind si ma sting

ca un far care semnalizeaza

un obiect neindentificat

Amurgul evului mediu (III)

1) O, cît de mult aş fi vrut să trăiesc în vremurile acelea odihnitoare cînd se credea că sîngele stă nemişcat ca o mlaştină în trupul nostru obscur. 2) Logodeam două fire de iarbă, pecetluiam căsătorii înrourate­n burlanele caselor vechi, iubeam doar flori lacome şi animale gălăgioase; totul creştea ca pentru a întîmpina o fiinţă de cristal, neponegrită de lumină. 3) Nicăieri n­am gustat cu mai aprigă patimă ca aici, în miezul unui crin de scînduri, AERUL! 4) Numai sfărîmînd în degete un melc uscat sau o păstaie umedă îţi poţi da seama de consistenţa tristeţii. 5) Din ceasul ei cu parfumuri clandestine – drept capace: valvele unei scoici perliere! – se insinua în mansarde aroma orei cinci. 6) O viespe lungă, pusă pe o capră de tăiat lemne, împărţită în mici butuci aurii cu o beschie bine ascuţită. Fragmentele se stivuiesc, în amurg, lîngă un zid de cărămidă. Mai tîrziu vom despica fiecare bucată în parte cu o secure străpezită în agrişe. Cu mănuşi pînă la coate, sub pelerine de paie scumpe, vom duce braţe uriaşe alături de sobele reci şi pustii, înainte de a aprinde focul să păstrăm un moment de jenă…

Se iubeau,
dar nu pentru ca se vedeau rar
-asa cum s-a consemnat mai tarziu.
Se iubeau pentru ca aveau aceeasi frica
si aceeasi cruzime.
Faceau lungi plimbari prin cartierele vechi
si isi inscenau unul altuia viitorul

/praf si pulbere,
praf…/
(Atelierele 1980-1984, Cartea Romaneasca 1990)