Multumesc pentru sprijin, Stefan Ciobanu!

Si linkul evenimentului: DetaliiCreatie.aspx?id=22034

Comunicat de presă

Duminică, 25 aprilie 2010, vor paria pe prietenie cantautorul folk Emeric Imre, precum şi actorii de la Teatrul Naţional Bucureşti: Eugen Cristea, Cristina Deleanu şi Orodel Olaru, care vor interpreta comedia spumoasă Iubiri inaccesibile de Paul Emond, în regia lui Răzvan Popa.

Pariu pe Prietenie cu un spectacol de muzică şi teatru, într-o seară pe care cu siguranţă nu o veţi uita curând.

Este vorba despre o acţiune caritabilă organizată de Bocancul Literar şi de partenerii acestuia, iar banii strânşi cu această ocazie vor fi donaţi unui copil talentat în vârstă de nouă ani, de la Şcoala Generală numărul 175 ”Sfântul Nicolae” din Bucureşti.  Andreea Maria Zuna, căci despre ea este vorba, are nevoie de o chitară pentru a-şi continua studiile muzicale.

Evenimentul se va ţine la Mojo Music Club începând cu ora 18:00, în sala mare de la subsol, iar biletul va costa 15 lei.

Locaţia Mojo Music Club se află pe strada Gabroveni, punct de reper Bd Magheru vis-a-vis de magazinul Cocor.

Rezervările se pot face în fiecare seară, după ora 16:00 la numărul de telefon: 0728 416 798.
Rezervările făcute telefonic îşi pierd valabilitatea la ora 17:45.

PS: Nelipsitul tricou Pink Floyd,  pe care il port mereu cand zbor (la propriu gen avion) si la ocazii speciale

PS: Sper sa posteze pe site si varianta audio a poemelor, pentru o mai buna vibratie a acestora cu cititorul. XV. Douăzeci şi două de modalităţi de a nu defini poezia…, un poem despre care Sorin Teodoriu spunea: voi recomanda poemul pentru numeroasele definitii care mai de care mai interesante si mai subtile, pentru nota de umor subliniata la aproape fiecare vers, pentru idee si forma. Ascultat poemul prinde viata si este mai actual ca oricand …cu toate ca poezia nu este o reuniune altetica la care sa participe tot Berceniul in semn de sarbatoare.

XV.1 Patru modalităţi metafizice ancorate în realitate

Poezia nu e firul de aur ascuns
printre cianurile neuronice
din spitalul de nebuni.

Poezia nu e drojdia de bere
ce fermentează stări metafizice
în spatele blocului.

Poezia nu e cărbunele
cu care să retuşezi
portrete de câini maidanezi.

Poezia nu e umbrela
pe care să o deschizi
când plânge vecina de la doi.

XV.2 Cinci modalităţi matematice

Poezia nu e funcţia predefinită,
care să cuantifice
sentimentele umane.

Poezia nu e modulul
unui număr speriat
de valorile negative.

Poezia nu e centrul de greutate
al unui triunghi isoscel
înscris într un cerc.

Poezia nu e niciodată
o metodă de reducere la absurd
în câmp gravitaţional.

Poezia nu e mulţimea
câinilor euthanasiaţi
de teorema lui Thales.

XV.3 Şase modalităţi chimice

Poezia nu e Centrala Atomoelectrică
de la Cernobîl pe 26 aprilie 1986,
La ora 1:23.

Poezia nu e reacţia de neutralizare
între un acid slab şi o bază tare
căutându-şi echilibrul.

Poezia nu e cianura
care să otrăvească proletarii.
aşteptând tramvaiul 7.

Poezia nu e arena c-un nucleu aromatic
substituind sentimentele
în poziţiile orto şi para.

Poezia nu e procesul exoterm
ce determină eliminarea virginităţii
din carnea de fecioară.

Poezia nu e trinitrotoluenul detonat
pentru a sparge ce-a mai ramas uman
în vecina de la doi.

XV.4 Şapte modalităţi sportive

Poezia nu e telemark-ul
icarilor moderni la aterizarea
pe trambulina olimpică.

Poezia nu e eritropoetina
folosită de cicliştii căţărători
din Turul Franţei.

Poezia nu e setul adjudecat la tie-break
la Wimbledon sau la Roland Garros
de către un jucător necunoscut.

Poezia nu e “Mano de Dios”
pe care şi-acum o blamează englezii
într-un pub londonez.

Poezia nu e reuniunea atletică
la care să participe tot Berceniul
în semn de sărbătoare.

Poezia nu e bazinul olimpic
în care rechinii second-hand
să vâneze căprioare.

Poezia nu e ultimul meci de box
la categoria 48 de kilograme
între un câine vagabond şi vecina de la doi.

Duminica la ora 18, in club Mojo (fost Backstage) pe strada Gabroveni (paralela cu Lipscani) Marius-Andrei Zbîrnea alias Dreampoet, stapanul absolut al acestui blog va recita la cenaclul Bocancului Literar. Partea cea mai dificila va fi alegerea textelor pe care le voi recita, mai ales ca este prima aparitie la un cenaclu important. Pana acum am citit in cadru restrans la cenaclurile Amurgului Sentimental si la Recitiri. Niciodata insa nu a existat ideea de public, mai ales ca toti cei prezenti erau pe rand si autori si spectatori.

Existenta unei scene si a unei distantari fata de public obliga la o prestatie actoriceasca pe masura, dar si la expresivitate, coerenta. Astept incurajari si de ce nu, cititori ai blog-ului sa fie alaturi de mine la acest frumos moment.

Aveti mai jos link-ul evenimentului: Creatii.aspx?type=1&crType=11&cat=100&ch=0

A urmat o perioada in ianuarie, in care am decis ca trebuie lupt pentru o pasiune Aveam de ales intre literatura, muzica si fotografie.
Muzica o mai incercasem, nereusind sa progresez foarte mult nici ca baterist, dar nici din punct de vedere vocal. Insa nu pot nega placerea pe care o am sa cant la karaoke piesa “Comfortably Numb”.
Fotografia era iarasi un domeniu atractiv, insa pentru performante si recunoastere este nevoie de foarte multi bani, dar si de foarte mult studiu si exerctiu. Plus ca fizica optica nu era in aria mea de interes, ea fiind mai mult prietena cu fratele meu, student in anul I la Facultatea de Fizica de la Universitatea Bucuresti.
Asa ca la sfarsitul zilei, a ramas literatura. Am sapat adanc in internet si am gasit diferite evenimente poetice care se desfasoara in Bucuresti.

Dupa trei saptamani, pot spune ca experientele acestea ma ajuta sa-mi imbunatatesc scrisul, dar ma si motiveaza in acest sens. Cum imi spunea Adrian Suciu, poezia este o competitie cu tine insuti, iar eu am completat ca este important sa nu iesi pe locul 2 . Primind feed-back din partea unor scriitori precum Claudiu Komartin, Dana Banu sau Adrian Suciu si cunoscand oamenii care graviteaza in lumea literara, mi se deschid drumuri noi si zone poetice necunoscute.

Cel mai mult imi place sa merg miercurea la ora 18:00 la Uniunea Scriitorilor din Romania, unde Claudiu Komartin organizeaza Institutul Blecher, un club de lectura cu poeti si prozatori contemporani. Apreciez faptul ca literatura este luata in serios in acest loc, imi place foarte mult cum isi selecteaza Claudiu invitatii si modul in care modereaza dezbaterile. Am auzit aici dupa doar 3 sedinte un poet care m-a impresionat foarte tare, si anume Teo Duna a carui carte abia astept sa o citesc.

Un episod important al acestei perioade a fost vizita la Bocancul Literar, unde am avut placerea de a discuta cu Adrian Suciu si Dana Banu, un motiv in plus pentru a lua literatura in serios, mai ales ca am gasit deschidere si bunavointa din partea lor. Tot la Bocanc, pe 7 martie voi citi, asa ca poate unii dintre voi, cititorii blog-ului vor dori sa ma asculte in Mojo Club pe strada Gabroveni (fostul Backstage).

Un alt mare sprijin este si prietenul de la Timisoara, Marius Aldea, un poet la fel de tanar ca si mine, dar mai experimentat in ale poeziei. El apreciaza in noile versuri un fel de Eu exterior de care aveam nevoie.

Totusi a existat si un episod negativ in aceasta perioada, la cenaclul recitiri, in care dupa o prima participare frumoasa si calduroasa a urmat o a doua in care un cvasi-ziar online de glumite penibile a acaparat puterea ca un dictator dintr-o republica sud-americana fara a tine cont ca poate mai exista si alte pareri. Conducatorul cenaclului, avid de vizibilitate a acceptat bocancul si a alunecat usor cu nasul sub talpa marimea 45. Astfel, recitiri devine reclickari si inca o oaza de cultura dispare intr-un kitch firesc al acestei societati. Dar, fara clone nu am putea vedea autenticitatea, asa ca sunt bucuros ca am trecut si pe acolo.

Iesirea in lume a lasat amprente bune asupra mea, si cat de curand veti putea citi/asculta o poezie zic eu cel putin originala

Va urma!

7 februarie: Bocancul Literar, Club Mojo, sinergie culturala: poezie post-modernista, muzica folk, epigrame, teatru, intr-un cuvant mai mult decat un cenaclu. Au participat: Dana Banu, Adrian Suciu, Florin Caragiu si alti poeti ale caror nume nu le-am retinut. De asemenea, s-a lansat un volum de epigrame numit “Zambetoniera” a lui Laurentiu Ghita.
8 februarie, : Cenaclu clasic intr-un loc elegant si in acelasi timp calduros dpdv creativ. Cenaclul Recitiri, organizat in Absintherie Sixtina e un loc in care oamenii discuta efectiv pe text si se merge pe incurajarea scriiturii si imbunatatirii ei. Am citit 8 poeme, din pacate neavand copii pentru fiecare dintre cei prezenti si datorita emotiilor, prestatia mea nu a fost tot timpul la inaltime. a mai citit si o domnisoara, Crstina, o proza scurta si o poezie pe care o citez mai jos:

Se stinge focul,ne-nvelim cu scrum

Pieziş, spre cer ne înălţăm privirea

Şi vrem să găsim în prima stea

Căldura care ieri încă ne alina firea.
………………………………………..
Se stinge focul, ne-nvelim cu scrum

Şi dulce şi amar ne cheamă dorul

Trăim în trei secunde câte-un an

Făr’ a putea să spunem…noapte bună.
………………………………………….
Se stinge focul,ne-nvelim cu scrum

E frig, sunt ploi şi bate vantul.

Se-anunţă c-o să vină iarnă grea

În loc să facem focul, am aprins ţigara.
………………………………………….
Se stinge focul, ne-nvelim cu scrum

Vrem să urlăm, dar gura nu ne lasă.

O lacrimă ne-ntoarce obrazul drept

Dorul o ascultă şi-adoarme cu braţele pe piept.
(Autopsia cuplului- Cristina Tudor)

Cel mai important a fost faptul ca am fost ascultat si apreciat de auditoriu ( e normal sa nu te iubeasca toata lumea, nici nu vreau si nici nu intentionez vreodata asa ceva). Cea mai apreciata poezie de catre public, format din tineri scriitori si cititori a fost fara doar si poate “Vanzatorul de arme” pe care o citez aici:

I. Vânzatorul de arme

Mi-ai sugrumat sentimentele
În acea dimineaţă de ianuarie…

Cât aş fi vrut ca pistolul despărţirii
Să nu fi fost încărcat,
În acea dimineata de ianuarie,
Şi să îmi pară că e ultima oară
Când te vedeam purtând armă.

Preferam un duel medieval…
Tu în rolul cavalerului,
Purtând armură,
Iar eu tot un cavaler,
Da,un cavaler cu părul negru…

Cu pistolul tău de ucis vise,
M-ai trezit în acea dimineaţă de ianuarie…
Eu încă aşteptam ca lupta dintre cavaleri
Să se încheie nedecis, iar victoria
Să fie atribuită destinului nostru comun.

Mi-ai sugrumat sentimentele
În acea dimineaţă de ianuarie…

Blestemat să fie, vânzătorul de arme!…

Sorin Tudor a simtit in poezia mea “urbanul”, anticipand parca scrierile mele actuale pe care inca nu le-am postat pe blog…[e posibil sa fie o surpriza de proportii ce se va intampla cu acest ciclu de poezii, intitulat sugestiv “Citadin”

10 februarie: Institutul Blecker la Sala Oglinzilor USR, organizat de Claudiu Komartin, pe care am avut ocazia sa il cunosc cu aceasta ocazie. L-am reintalnit pe Adrian Suciu care m-a asigurat ca imi va citi poemele in week-end si pe Dana Banu. Ioana Bogdan, o jurnalista convertita in scriitoare a citit fragmente de roman, fara insa a ma convinge prea mult cu textul ei. Prea multe idei, niciuna dintre ele nefiind solida. Celalalt invitat, Radu Vancu a citit o poezie in proza, cu asocieri idedite si cu multe referinte culturale. Nici acest poem nu pot spune ca a avut darul de a ma impresiona.
Mi-a placut foarte mult capacitatea de moderare a lui Claudiu Komartin, dar si observatiile lui Octavian Soviany.

Ce astept? Pareri de la Claudiu Komartin, Adrian Suciu, Dana Banu, fratele de retea, Marius Aldea de la Timisoara si de la Oana Isis despre “citadin”
Ce am observat? Multe fetze (asta pentru a nu intelege ca ma refeream al domnisoara, nu ca scriu eu cu tz) le-am regasit in cel putin doua din cele trei locuri, modul de abordare este diferit, Bocancul este o continuare a ideii clasice de cenaclu, Recitirile sunt un spatiu intim, prietenesc, iar Institutul Blecker are un aer boem prin locul unde se defasoara si un aer modern prin abordare.