Posts Tagged ‘poezie’

Walt Whitman

Marţi, Iulie 27th, 2010

O Captain! My Captain!

O CAPTAIN! my Captain! our fearful trip is done;
The ship has weather’d every rack, the prize we sought is won;
The port is near, the bells I hear, the people all exulting,
While follow eyes the steady keel, the vessel grim and daring:
But O heart! heart! heart!
O the bleeding drops of red,
Where on the deck my Captain lies,
Fallen cold and dead.

O Captain! my Captain! rise up and hear the bells;
Rise up–for you the flag is flung–for you the bugle trills;
For you bouquets and ribbon’d wreaths–for you the shores a-crowding;
For you they call, the swaying mass, their eager faces turning;
Here Captain! dear father!
This arm beneath your head;
It is some dream that on the deck,
You’ve fallen cold and dead.

My Captain does not answer, his lips are pale and still;
My father does not feel my arm, he has no pulse nor will;
The ship is anchor’d safe and sound, its voyage closed and done;
>From fearful trip, the victor ship, comes in with object won;
Exult, O shores, and ring, O bells!
But I, with mournful tread,
Walk the deck my Captain lies,
Fallen cold and dead.

Share/Save/Bookmark

Ana Blandiana

Marţi, Iulie 20th, 2010

Psalm

Tu care ai învăţat urşii să doarmă
O iarnă întreagă
De ce nu mă-nveţi ce e somnul?
Nu ţi-l cer de tot.
Tu ştii,
Sunt prea modestă
Pentru moarte.
Dar cine, navigând
Pe ochii mei deschişi,
Nu ţi-ar cerşi
Un vânt de nefiinţă?

din grupajul: Cincizeci de poeme (1970)

Share/Save/Bookmark

Golden Rock Poems – Track 3

Duminică, Iulie 18th, 2010

Incepand cu acest poem voi experimenta si alaturarea cantecului care a inspirat poemul. Practic, acest concept de “golden rock poems” se pliaza pe ideea de poem auditiv, poem al simturilor.

In timp ce cititi, recititi, iar cititi, iar recititi poemul porniti si piesa.

***

Uită tot ce-ai pierdut,
Tot ce-ai vrut, tot ce n-ai avut.
Uită timpul ce-a trecut,
Un sfârşit e un început.

(Celelalte Cuvinte- Un sfârşit e un început)

Mereu tresari
te sperii de reacţiile adverse ale cărnii tale
şi
pământul îţi spală mâinile tălpile oceanele
îţi curăţă roua de sub pleoape
te scapă de tot ce înseamnă alergie

Machiajul acesta nu rezistă
sunt zile în care alergi dezbrăcată spre ocean

Machiajul acesta nu rezistă
tolănită pe o bancă fumezi humus

Machiajul acesta nu rezistă
Sunt zile în care tragi prima dată din ţigară
Sunt zilele în care împlineşti cinşpe ani

Share/Save/Bookmark

Claudiu Komartin

Marţi, Iulie 13th, 2010

Numai în singurătate…

Numai în singurătate mă pot adula
îmi pipăi cu îndrăzneală corpul
ca pe un sac plin cu
pământ ud
încetul cu încetul mă adâncesc
sub piele
mă înşurubez în muşchi forez
în ţesuturi
intru-n grăsimea groasă ca lutul
precum un eschimos exaltat
după vânătoarea de foci
şi totul doar pentru liniştea
cărnii acesteia
rele şi înfricoşate de moarte
pentru care nici hrană nici sex
nici durere
nimic nu este vreodată destul.

Share/Save/Bookmark